De ce nu sunt folosite mai mult standardele ASRO? Sunt prea scumpe sau problema este mai complicată?

În discuțiile dintre ofertanți, proiectanți, executanți și beneficiari apare frecvent aceeași întrebare: de ce nu sunt folosite mai mult standardele ASRO? Unii spun că sunt prea scumpe, alții spun că nu sunt cerute explicit, iar alții ajung să lucreze doar după caietul de sarcini, fișele tehnice și experiența practică. Realitatea este mai nuanțată: prețul contează, dar nu este singura explicație.

Primul adevăr important: standardele au, de regulă, caracter voluntar

Potrivit Legii nr. 163/2015 privind standardizarea națională, aplicarea standardelor române are caracter voluntar. Asta înseamnă că, în mod obișnuit, ele nu sunt obligatorii prin simpla lor existență. Pot deveni obligatorii doar în anumite situații, printr-o reglementare expresă.

Acest detaliu schimbă mult comportamentul pieței. Dacă un standard nu este perceput ca obligație directă, mulți actori îl tratează ca recomandare, nu ca instrument de lucru de zi cu zi. De aici apare și diferența dintre ce ar fi tehnic util și ce este efectiv folosit în practică.

Da, costul poate fi o barieră

ASRO comercializează standardele și accesul la ele prin platforme și servicii dedicate. Chiar pagina oficială Info.Standard arată că accesul la catalog are tarif separat, standardele nu sunt incluse automat în acel tarif, iar achiziția standardelor sau a pachetelor de standarde se face distinct, la preț de catalog sau prin formule de abonament și reducere.

Pentru companiile mari, acest lucru poate fi gestionabil. Pentru firme mici, pentru ofertanți care nu lucrează constant pe același tip de proiect sau pentru echipe care au nevoie doar punctual de câteva documente, costul și modul de acces pot deveni o piedică reală. Așadar, întrebarea legată de preț nu este deloc absurdă.

Dar costul nu explică tot

Dacă problema ar fi doar financiară, standardele ar fi ignorate doar de firmele mici. În realitate, uneori nici organizații cu resurse mai mari nu le folosesc consecvent. Asta arată că mai există și alte cauze: lipsa unei culturi tehnice bazate pe standarde, graba din proiecte, dependența de documentația minimă din procedură sau tendința de a merge după ce a mers și data trecută.

Mai apare și situația în care mulți se bazează pe producător, pe consultant, pe proiectant sau pe laborator și nu simt nevoia să consulte direct standardul. Practic, standardul există în fundal, dar nu este întotdeauna citit de toți cei implicați.

Accesul este și o problemă de model, nu doar de preț

Standardele sunt protejate prin drepturi de autor, iar ASRO explică explicit acest lucru în termenii și condițiile magazinului său. Asta înseamnă că nu circulă liber ca alte documente publice, nu pot fi copiate și redistribuite fără reguli și, în general, nu sunt la fel de ușor de consultat ca o reglementare publicată integral și gratuit.

De aceea, pentru multe firme, problema nu este doar dacă plătesc sau nu, ci și cât de simplu pot avea acces rapid, intern, pentru mai mulți utilizatori, la standardele de care chiar au nevoie. Când accesul este perceput ca mai dificil decât căutarea unei soluții rapide, standardele ajung să fie consultate mai rar decât ar trebui.

În achizițiile publice, efectul se vede imediat

În SEAP, acest lucru se traduce prin caiete de sarcini în care standardele sunt fie invocate prea general, fie deloc, fie preluate fără înțelegerea exactă a rolului lor. Din partea ofertanților, efectul poate fi similar: dacă standardele nu sunt cerute clar sau dacă nu există timp suficient pentru analiza lor, mulți se concentrează pe cerințele explicite din documentație și pe fișele tehnice disponibile imediat.

Asta nu înseamnă că standardele nu contează. Dimpotrivă, tocmai pentru că oferă limbaj comun, criterii de verificare și bază tehnică solidă, ele pot face diferența între o ofertă bine fundamentată și una construită doar pe interpretări aproximative.

Concluzia corectă: nu este doar o problemă de preț

Da, costul și accesul pot fi bariere. Dar la fel de mult contează faptul că standardele au, în mod normal, caracter voluntar, că sunt tratate adesea ca resursă de fundal și că multe organizații nu au încă reflexul de a le integra sistematic în lucru.

Cu alte cuvinte, răspunsul cinstit la întrebarea dacă standardele ASRO nu sunt folosite pentru că sunt prea scumpe este acesta: uneori da, dar de cele mai multe ori problema este mai largă și ține de acces, cultură tehnică, priorități operaționale și felul în care sunt scrise sau citite documentațiile.

Concluzie

Standardele ASRO nu sunt ignorate doar pentru că au cost, ci pentru că se află la intersecția dintre voluntaritate, drepturi de autor, acces controlat și o practică de piață care nu le pune întotdeauna în centrul deciziei tehnice. Tocmai de aceea, atunci când sunt folosite corect, ele pot deveni un avantaj real în analiză, conformitate și calitatea ofertelor.

Dacă aveți nevoie de sprijin pentru citirea documentațiilor tehnice sau pentru pregătirea unei oferte într-o procedură SEAP, puteți vedea și pagina noastră de Consultanță Generală SEAP. Pentru alte articole utile, puteți merge și în blog sau ne puteți contacta prin pagina de contact.